joi, 15 octombrie 2009

Capitolul I

   Se intampla dupa multa vreme sa mearga singur in pat. Ploaia il deprima si parca era hotarata sa nu ii dea pace o vreme indelungata. Vremea il tintuia seara in casa si asta il facea sa isi piarda mintile. Pana acum isi alungase gandul despartirii prin noptile petrecute in cluburi si barurile rau famate. Nu refuza scandalurile iscate in aburii alcoolului si nici femeile aburite bine dornice de aventuri de o noapte. Fara sa vrea, in ultima perioada, isi creease un anumit renume de Cassanova. Ii placea sa se joace cu sentimentele femeilor mai slabe de inger si asta ii dadea o incredere deosebita in propria persoana. Cei din cercul lui aflase de curand de ispravile lui. Era considerat un barbat serios foarte preocupat de cariera, asta pana cand un sot mai zelos isi puse in cap sa ii zdrobeasca reputatia. E adevarat ca si el ii zbdrobise sotului nu numai reputatia, ci si fata intr-o altercatie care ii aduse un proces interminabil. De curand hotarase sa lase deoparte toate aceste lucruri lumesti si sa plece intr-o calatorie fara destinatie, in cautarea spiritualitatii pierdute. Il tinea pe loc doar interdictia de a parasi tara si o anumita femeie. Era destul de ciudat sa se gandeasca la o singura femeie cand prin patul lui circulase in ultimul timp mai multe femei decat ar avea drept cliente un medic ginecolog. Prezenta lui era de ajuns sa aprinda femeile din incapere si culmea avea un succes nebun la femeile nu tocmai singure.
 Aroganta si intangibilitatea lui erau un pol de atractie pentru ele. Foarte prezentabil in tinuta sa, de obicei bussines, era o pata de culoare in cluburile de noapte fiind luat drept o persoana foarte importanta. Avea o maiestrie deosebita in a-si exprima opinia si stia sa manipuleze orice discutie in sensul dorit de el. Avea un simt al umorului de multe ori sarcastic dar asta prindea foarte bine la damele cu oarecare cultura. Evita intotdeauna cercurile prea numeroase si nu pentru ca s-ar fi simtit inferior, ci din contra, pentru ca acea clasa pe care o avea era cu mult peste posibilitatile barbatilor obisnuiti. Stia sa fie copil cand situatia o cerea dar mai mult decat orice stia sa fie barbat. Chiar daca nu avea nimic iesit din comun ca si fizic, spiritul si prezenta sa erau apreciate de fiecare data. E foarte adevarat ca barbatii nu si-l prea doreau prin preajma privindu-l ca pe amantul perfect pentru femeile lor. Insa niciodata nu agata femei cunoscute si nici nu le alegea pentru relatii de lunga durata. Se afisa la fiecare eveniment cu o alta femeie. Le alegea de obicei pe cele de o frumusete deosebita dar fara o cultura prea bogata pentru ca in majoritatea cazurilor sa le lase balta pana la finalul serii cucerit de alta femeie cu calitati superioare. Stia sa faca o femeie sa se simta in al noualea cer langa el, dar stia si sa o injoseasca in ultimul hal. Misoginismul nu isi avea loc in comportamentul lui, dar avea o placere deosebita sa arate lumii adevarata fata a femeii.
   Pe Iulia o cunoscuse de curand la o conferinta si il intrigase faptul ca ea cedase inca dupa prima cina. O vazuse putin diferit fata de restul femeilor din viata lui. Ceea ce il intriga si mai mult era faptul ca ea, o femeie, il folosise in acea seara. Si in restul serilor ce au urmat. Raspundea la telefon doar cand avea chef de sex si nu il lamurea niciodata cu privinta la intentiile ei fata de relatia ce o aveau. De fiecare data ea raspundea masinal "Nu te-ai simtit bine?De ce vrei sa afli mai mult?". Nu putea renunta la ea si asta il enerva foarte tare. Intotdeauna isi promitea ca nu o sa o mai caute dar de fiecare data gasea o motivatie pentru a reveni cu un telefon sau cu o invitatie in oras. Si ea de fiecare data refuza aducand un motiv ce se putea intelege usor ca un neadevar.
   In acea seara se hotarase deja sa nu o sune si era uimit de faptul ca nu cedase imboldului de a renunta. Trecuse cateva zile bune de cand nu ii daduse nici un semn de viata si asta insemna mult pentru cineva care obisnuia sa o flateze zilnic cu un buchet de flori trimis la birou, un telefon sau un mesaj simpatic. Il cautase de cateva ori in ultimele zile insa din plictiseala el evita sa vorbeasca cu ea. Pur si simplu voia singuratate. Se saturase de viata agitata si de toate personajele ce se desfasurau in viata lui ca pe o scena imensa de teatru. Nu il mai multumeau nici statutul ce il avea la locul de munca si nici placerile ce ti le ofera banii in exces. Totul se rezuma la dorinta de singuratate. Se hotarase ca a doua zi sa isi ia o mica vacanta si sa plece pentru ceva vreme din oras.
   Ploaia se oprise peste noapte si dimineata prevestea o zi plina de soare completat cu adierea placuta a unui vant de primavara. Se trezise cu mai mult chef de viata. Lua telefonul si isi suna asistentul ce deja incepuse sa isi faca griji.
-Salut, Marius. Ma gandeam...
-Domnule, este ora 11 si toata lumea va cauta.
-Marius, baiete, ascu...
-Domnule, la ora 9 aveati sedinta privata cu presedintele. E inebunit. Ameninta pe toata lumea cu concedierea, iar pe mine mai avea putin si ma lua la suturi.
-De ce trebuie sa imi strici tu mie ziua pentru un badaran? Fa-mi legatura in biroul lui.
-Imediat.
Simtea cum o durere de cap il cuprindea instantaneu si nervii ii gadilau sira spinarii. Fara sa vrea devenise nervos si cu toate ca stia ca gresise nu dadea doi bani pe asta.
-Buna dimineata,domnule presedinte. Chiar daca isi ascundea destul de bine emotiile se putea observa in tonul lui o oarecare nervozitate si acea umbra de sarcasm caracteristica.
-O fi buna pentru cine sta si isi revine din cine stie ce mahmureala. Robert, asta nu mai poate continua asa. E a treia sedinta la care imi tragi clapa. Nu ma intereseaza prea mult de cine te tine pe tine in spate. Chiar daca imi esti drag voi propune consiliului...
-Dar ce nervos sunteti de dimineata, domnule. Stiti foarte bine ca nu am venit astazi nu pentru ca nu mi-am revenit din mahmureala ci pentru ca domnul Rocco a dorit sa incheiem afacerea de dimineata.
-Ai obtinut contractul cu Rocco?!?!?
-Da domnule. Si inca in termenii nostri.
-Nu imi vine sa cred. Am trimis cei mai buni oameni acolo la trei sau patru intalniri si toti s-au intors cum au plecat, iar tie ti-a luat o ora sa ii convingi?!?
-Nu degeaba sunt vicepresedinte domnule.
-E minunat Robert. E minunat. Cand ajungi la birou?
-Tocmai voiam sa va anunt ca am ceva probleme personale si as dori cateva zile libere.
-Fara nici o problema Robert. Si sa nu uiti sa imi trimiti contractul cu Rocco pana diseara sa il putem inregistra.
-O sa incerc domnule. Cel tarziu maine dimineata il aveti pe birou.
-E bine si asa.
Mintise cu nerusinare. Nu il vazuse pe acest Rocco in viata lui dar sa mai faca si afaceri cu el. Auzise intamplator de esecurile echipei in privinta contractului si i se paru o scuza buna pentru a linisti apele pe moment. "Ce naiba a fost in capul meu?",se intreba mirat. "Cine naiba mai e si Rocco asta de e asa de important?".
-Marius, cine e asta Rocco?
-E presedintele de la Rocco Industries. Se incearca un contract cu ei. Foarte profitabil. Vorbim de cateva milioane.
-Aha...si cine s-a ocupat de ei?
-Pai cred ca Laurentiu ultima data. Dar nici macar el nu a reusit sa faca afacerea. De ce ma intrebati domnule?
-Pentru ca de dimineata am incheiat eu contractul. Zambea fara motiv si descumpanit. Asistentul ii simti imediat.
-Glumiti presupun. Nu puteati sa ii spuneti asta.
-Ba chiar am spus-o. Stabileste-mi o intalnire cu acest domn. Sa spunem in trei ore.
-O sa trimit masina la dvs., domnule.
-Nu e nevoie.Astazi o sa fiu propriul sofer. Ma anunti cand stabilesti intalnirea.
"Se pare ca norocul o sa ma paraseasca? Mai vedem noi, dragul meu." isi spuse privindu-se in oglinda.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu