Capitolul VI

Gabriella se ridicase mladios de la masa. Vorbea si se plimba prin încăperea luxoas descoperindu-și mai, mai mult sau mai puțin voluntar, trupul perfect. Filosofa despre viață, datorie, dăruire. Lui îi era greu să se concentreze și să rețină șirul interminabil de sintagme și aforisme folosite de femeie în încercarea ei de a-și demonstra teoria. Avea dreptate. Robert nu o contrazisese nici o clipă. Viața fiecărui individ este formată din momente de prostituție. El era pierdut parcă in visare. O privea dar nu o vedea. Își fixase un punct în spatele ei și urmărea cu deosebit interes acel punct. Simți o mână rece pe ceafă si apoi urmele unui sărut timid. Buzele ce il atinsese erau moi si catifelate. Sărutul se repetă prelungit si coborî înspre gât. În acel moment se trezi din reverie. Avea in minte o singură intrebare “Ma prostituez sau nu?”. Mana femeii ii mangaia pieptul si desfacuse camasa aproape de tot. El se intoarse incet, strangand mana ei in palma lui fierbinte. Privea corpul descatusat de matasea halatului. Raspunse la sarut incercand sa guste fiecare sentiment. Mintea se chinuia cu sentimente de intrigare amestecate cu dorinta carnala. Stia ca masculul din el va invinge. Se ridica in picioare si cuprinse intr-o imbratisare pasionala talia de viespe a Gabriellei. Mainile ei alergau frenetic pe spatele lui si buzele li se contopeau intr-un sarut pasional. O saruta pe gat si cobori incet spre sanii excitati la maxim. Desfacu cu mare pricepere sutienul si elibera sanii ce se dovedira a fi la fel de frumosi si fara sustinere. O dezbraca incet si de restul hainelor si ii acoperi trupul cu sarutari gingase. Se juca muscand-o incet. Fara sa realizeze erau deja in patul imens din dormitor. Isi uitase cu desavarsire gandurile. In acele momente o iubea, o dorea, o diviniza. Gabriella invata repede ce ii place lui Robert si stia sa insiste cu sarutarile si mangaierile in punctele sensibile aducandu-l pe culmile placerii. Il saruta, il mangaia, isi infigea unghiile in spatele lui. Amandoi se pierdusera intr-o contopire perfecta. Mainile mangaiau fiecare particica a trupurilor si buzele cautau flamande locurile sensibile. Erau pierduti in erotism si in visare. El nu crezuse vreodata ca pot exista astfel de sentimente si le traia la cea mai inalta intensitate. Timpul se scurgea intr-o alta dimensiune si se masura in momente de placere. Lipsiti de vlaga dar inca plini de dorinta adormira unul in bratele celulalt de parca erau impreuna de la inceputurile timpurilor.

Capitolul V

   George, taximetristul, era deja prezent in fata casei de cateva minute bune. Robert isi arunca privirea pe geam si il observa pe sofer cum asteapta rabdator in masina lui. "Omul asta are ceva rabdare." . Cobori treptele in graba si urca in masina cu un aer plictisit. Nu mai avea chef de intalnire cu acea femeie ce ajunsese sa ii dea fiori dar imprejurimile il obligau. Toate intalnirile obligatorii pe care le onorase in viata lui ii creeau o stare de nervozitate. Nu ii placea deloc sa fie constrans in a face ceva. Libertatea actiunilor, fara obligatii morale sau sociale, era foarte apreciata de catre Robert. Isi facuse multi dusmani doar din pricina asta. Genul lui de persoana este facut pentru a te agasa prin reactii exact in momentele in care te astepti mai putin. Nu era un prieten model, nu era un exemplu de om monden, nu era omul care sa faca pe plac altcuiva. Egocentrismul lui era evident. Cu toate aceste defecte stia insa sa fie omul pe care ti-l doresti la o petrecere pentru ca lumea roieste involuntar in jurul lui. Atragea snobii si ignorantii, de altfel o majoritate coplesitoare a societatii in care traim, asa cum lumina atrage gazele noaptea. Stia ca straluceste in mijlocul lor si asta ii conferea o anumita aura speciala. Intotdeauna se considerase special.
-Ai inteles unde e hotelul?
-Il cunosc bine, domnule.
-Sper sa ajungem la timp.
-Fara nici un fel de problema.
Masina rula cu o viteza mai mare decat dupa-amiaza si Robert simtea o usoara ameteala, de parca se invarteau intr-un cerc. Ziua ce era aproape pe sfarsite il obosise cumplit. Nu isi mai amintea de o zi asa de plina de la moartea tatalui sau. Atunci se intamplase acea ruptura cu rudele si implicit cu mama lui. Isi amintea ca si atunci fusese la un pas de a fi internat. Lesinase dar isi revenise inainte de a ajunge pe patul de spital. Incerca acum sa isi aduca aminte ce provocase acea ruptura intre el si ceilalti membrii ai familiei. I se parea distractiv si de-a dreptul pueril motivul de la care pornise acea cearta. Ordinea jerbelor. Asta il deranjase pe el la momentul acela. Tatal sau fusese un om respectat, fara prea multa cultura, insa isi castigase respectul si locul in societate datorita integritatii si a puterii de munca. El il considerase intotdeauna pe Robert un razvratit impotriva ordinii sociale. Ca o reciprocitate prosteasca fiul isi acuzase tatal de mai multe ori de faptul ca executa fara sa gandeasca. Acum, in acel taxi, isi dadea seama ca el, fiul, gresise. O lacrima aluneca rece pe obrazul sau. Ar fi vrut sa poata sa ii spuna cat il iubea si cat il respecta cu adevarat. Ar fi vrut sa ii dovedeasca faptul ca se insela cand il considera un pierde-vara si ca tot ceea ce intreprindea aveau un scop precis. Chiar daca se remarca printr-o putere de a visa mai mare decat a majoritatii, pragmatismul nu il parasea niciodata. Stia sa fie practic si acum realiza ca aceasta calitate o mostenise de la tatal sau.

Capitolul IV

   Se urca in primul taxi ce il intalni si dadu soferului adresa. Il ruga ca pe traseu sa opreasca la o florarie dar revoca cerinta cand isi dadu seama ca nu mai avea portofelul. Pierduse portofelul, sau poate ii fusese luat. Nu era mare lucru caci nu obisnuia sa tina lucrurile de valoare in portofel. Il considera doar un accesoriu incomod. Suna pe drum la banca si ruga sa i se inchida toate tranzactiile cu card asta pentru a evita cine stie ce gaura nedorita in buget. Il agasa aglomeratia din trafic si isi dorea foarte mult sa ajunga acasa si sa se intinda in cada cu apa fierbinte.

-Cat e ceasul?
-Este 16:27.
-Cam in cat timp ajungem?
-Nu pot spune exact. E ora de varf. In mod normal am face cinci minute dar la ora asta e posibil sa facem si o jumatate de ora.
In mod ciudat nu recunostea absolut deloc imprejurimile. Totul i se parea schimbat si nu isi amintea sa fi avut vreodata drum pe soseaua pe care erau acum.
-Scuza-ma. Stau de aproape un an la adresa pe care ti-am dat-o. Si totusi nu recunosc nimic in jurul meu.
-Probabil nu folositi strada asta. Strada dumneavoastra este paralela cu aceasta.
-Aha, acum inteleg. Deci daca as merge pe jos as avea mai multe sanse sa ajung mai repede.
-Cred ca da.
-Uite cum facem. Mi-am pierdut portofelul in plimbarea mea la spital. Iti las ceasul ca si garantie si eu o iau pe jos. Ne intalnim la adresa pe care ti-am dat-o si acolo o sa iti platesc. In plus mai am nevoie sa imi faci un comision.
-Sper sa nu fie o inselaciune, domnule.
-Ai la tine un ceas de cateva mii. Crede-ma ca nu as avea cum sa te insel.
-Si daca as pleca cu ceasul fara sa ajung la destinatie?
-Nu stiu de ce dar am incredere in tine. Poate probabil din cauza ca ti-am notat numele, dragul meu George.Zambi vesel soferului si cobori grabit din masina.
"Cred ca pe aici as ajunge la destinatie." isi zise ganditor si o lua pe o alee intunecata. Cerul inorat si seara ce se lasa devreme in aceasta perioada a anului isi spuneau deja cuvantul. Afara era mai intuneric decat de obicei si aleea pe care mergea grabit parea o straduta de ghetou chiar daca se aflau in cel mai select cartier al orasului. Era vesel dar in acelasi timp ganditor. Se gandea deja ca ziua aceea ce parea perfecta la inceputul ei se dovedi a fi mai plina decat ultimul an intreg. Ii parea rau ca pierduse soarele dupa-amiezii si acum vremea se mohorase din nou. I-ar fi placut sa faca plimbarea pe jos pe bulevardul acela ticsit de oameni. In fata lui doi pusti sprijineau peretele. Isi dadeau aere de barbati si fumau amandoi din aceeasi tigara.

Capitolul III

Petrecere, sotia altuia, sex. Semana cam cu jumatate din intalnirile la care participase de cand era in firma. Totusi inseamna ca acea femeie era sotia unei persoane cu mare influenta in firma. Sau poate era ea insasi cu mare influenta in firma. Era un pic prea complex pentru gandirea lui la momentul acela. Isi privi ceasul, 12:45. In graba lui de a parasi intalnirea uitase pana si de masina si se trezi acum brusc din ganduri pe bulevardul aglomerat. Nu se mai plimbase pe acel bulevard ca pieton de multa vreme. Uitase de placutele plimbari printre oamenii de rand. Realiza ca statutul si banii il purtase fara voia lui in alte lumi. In lumi separate de acea agitatie cotidiana unde grija zilei de maine se citea fara mare greutate pe chipurile oamenilor. El nu avea acea grija a zilei de maine. Asta il facea o persoana calma si mereu cu zambetul pe buze. Uitase cum e sa stai la coada pentru un hamburger cu teama de a nu consuma intreaga pauza de masa, cum e sa fii ignorat de chenerul din cafenea scarbit de locul de munca, cum e cand alergi dupa autobuz si soferul iti inchide usa doar pentru a face haz de tine. Uitase se pare aceste lucruri marunte care iti macina rabdarea si politetea. Era coborat acum parca din o alta lume. Gandurile ii zburau aiurea si avea tendinta de a zambi la toti trecatorii. Numai ca zambetul sau se lovea de fete plictisite si reci. Avea impresia ca toti il dispretuiesc. Simtea o stare de anxietate si in acelasi timp il cuprinsese o ameteala teribila. Isi amintea de prima tigara fumata in liceu si starile erau comparabile. Se simtea drogat si il fulgera ideea pentru clipa ca fusese drogat. "Acea femeie...". Nu isi mai termina sirul gandurilor caci vazu negru in fata ochilor. Auzea voci in jurul lui. Simtea raceala caldaramului si vedea in ceata persoane agitate. O sirena, o cascada de culori, o femeie si apoi negru. Tacere absoluta. Nu se putea misca si nu isi simtea picioarele. Incerca sa isi miste mana dar totul era in zadar. Intuneric total.

Capitolul II

Masina sport aluneca pe sosea intr-o goana nebuna. Caii putere faceau un zgomot teribil si nici un sofer nu se incumeta sa il urmeze in cursa nebuna. Si-ar fi dorit sa gaseasca un nebun ca el si sa se intreaca intr-o cursa infernala. Dar nu prea avea cine sa se incumete la asa ceva. Stia ca avea cea mai puternica masina din oras si nici chiar organizatorii de curse ilegale nu il primise in cercul lor.

Opri cu scartait de roti in fata hotelului unde urma sa intalneasca pe cel ce tinea la momentul acela fraiele carierei lui. Stia bine ca de acest Rocco depinde tot ce realizase pana la momentul acela. Faptul ca era vicepresedinte la una dintre cele mai mari companii din tara se datorase si providentei. Fusese de multe ori omul potrivit la locul potrivit si fara a-si incalca vreodata principiile primise sprijinul neconditionat al colegilor si superiorilor. De data aceasta presedintele insa nu il mai ierta. Isi fortase norocul anuntand ceva ce nu depindea de el.
-Buna ziua,domnule.E un Ferrari?
-Buna.Ai timp sa iti dai seama pana il duci in parcare. Zambi cald baiatului ce se ocupa cu parcarea si intra grabit in holul hotelului.
Se indrepta grabit catre restaurant si observa pe hol pe colegul cel mai destoinic in ale vanzarilor.
-Salut, Robert. Ce te aduce pe aici?
Nu stia daca sa ii spuna ca abia acum se intalnea cu Rocco. Ar fi putut sa ii spuna presedintelui si nu stia cat de multe aflase Laurentiu de la colegii din firma.
-Ce te fastacesti asa? Stiu bine ce ai facut Robert. Stai calm, te sustin asa cum ai facut-o si tu de atatea ori. Numai ca de data aceasta s-ar putea sa o dai in bara. Nu stiu cum o sa iesi din asta.
-E chiar asa grav?
-Nu as putea spune grav. Doar ca iesit din comun. Si o sa ai o surpriza teribila. Laurentiu rase usor si il batu pe umar prieteneste.
-Stii ca imi plac surprizele.
-Am impresia ca esti in intarziere putin, dragul meu Robert.
-Sfertul academic.
-Nu stiu cat o sa tina sfertul asta academic. Nu cu ....Te las sa te duci. Multa bafta.
Se grabi catre restaurant si se opri ganditor in fata receptionerei.
-Buna ziua, domnule. Sunteti asteptat la masa sase.
Receptionera il cunostea bine. Era una dintre cuceririle lui si o companie obisnuita in camera lui cand venea la acest hotel.
-Buna Carmen. Arati fabulos astazi.
-Multumesc, dar sa pastram limitele bunului simt, domnule. Stiti bine ca imi sunteti dator si nu cred ca voi uita curand ultima intalnire.
Robert habar nu avea ce se intamplase la ultima lor intalnire. Bautura isi facuse pe deplin efectul si nici macar cand fusese acea ultima intalnire nu mai stia.
-O sa ma revansez eu cumva, candva.
-Cu siguranta. Numai ca nu stiu daca va mai fi un candva.
-Negociem...
-Mai bine v-ati pastra talentele de negociator. O sa aveti nevoie.
Lui Robert i se paru foarte ciudat. Toata lumea stia cine e acest Rocco si nimeni nu i spunea nimic. Doar aluzii ciudate si zambete misterioase. In suflet i se strecura o umbra de nesiguranta si mintea incepea sa isi puna intrebari ciudate. Se simtea ca la prima negociere si asta nu il avantaja deloc.

Capitolul I

   Se intampla dupa multa vreme sa mearga singur in pat. Ploaia il deprima si parca era hotarata sa nu ii dea pace o vreme indelungata. Vremea il tintuia seara in casa si asta il facea sa isi piarda mintile. Pana acum isi alungase gandul despartirii prin noptile petrecute in cluburi si barurile rau famate. Nu refuza scandalurile iscate in aburii alcoolului si nici femeile aburite bine dornice de aventuri de o noapte. Fara sa vrea, in ultima perioada, isi creease un anumit renume de Cassanova. Ii placea sa se joace cu sentimentele femeilor mai slabe de inger si asta ii dadea o incredere deosebita in propria persoana. Cei din cercul lui aflase de curand de ispravile lui. Era considerat un barbat serios foarte preocupat de cariera, asta pana cand un sot mai zelos isi puse in cap sa ii zdrobeasca reputatia. E adevarat ca si el ii zbdrobise sotului nu numai reputatia, ci si fata intr-o altercatie care ii aduse un proces interminabil. De curand hotarase sa lase deoparte toate aceste lucruri lumesti si sa plece intr-o calatorie fara destinatie, in cautarea spiritualitatii pierdute. Il tinea pe loc doar interdictia de a parasi tara si o anumita femeie. Era destul de ciudat sa se gandeasca la o singura femeie cand prin patul lui circulase in ultimul timp mai multe femei decat ar avea drept cliente un medic ginecolog. Prezenta lui era de ajuns sa aprinda femeile din incapere si culmea avea un succes nebun la femeile nu tocmai singure.

Intro

Incep prin a va ura un sincer "Bun venit!" pe aceasta pagina. Imi doresc sa va satisfac interesul si placerea de a citi. Pentru ca publicarea unei carti in Romania este aproape nula in cazul lipsei fondurilor, imi propun sa va captez atentia prin intermediul acestui blog. Voi incerca sa postez un foileton on-line, creatie proprie.
Sper ca timpul petrecut in compania personajelor mele sa fie o placere si o desfatare.
Lectura placuta!