Capitolul III

Petrecere, sotia altuia, sex. Semana cam cu jumatate din intalnirile la care participase de cand era in firma. Totusi inseamna ca acea femeie era sotia unei persoane cu mare influenta in firma. Sau poate era ea insasi cu mare influenta in firma. Era un pic prea complex pentru gandirea lui la momentul acela. Isi privi ceasul, 12:45. In graba lui de a parasi intalnirea uitase pana si de masina si se trezi acum brusc din ganduri pe bulevardul aglomerat. Nu se mai plimbase pe acel bulevard ca pieton de multa vreme. Uitase de placutele plimbari printre oamenii de rand. Realiza ca statutul si banii il purtase fara voia lui in alte lumi. In lumi separate de acea agitatie cotidiana unde grija zilei de maine se citea fara mare greutate pe chipurile oamenilor. El nu avea acea grija a zilei de maine. Asta il facea o persoana calma si mereu cu zambetul pe buze. Uitase cum e sa stai la coada pentru un hamburger cu teama de a nu consuma intreaga pauza de masa, cum e sa fii ignorat de chenerul din cafenea scarbit de locul de munca, cum e cand alergi dupa autobuz si soferul iti inchide usa doar pentru a face haz de tine. Uitase se pare aceste lucruri marunte care iti macina rabdarea si politetea. Era coborat acum parca din o alta lume. Gandurile ii zburau aiurea si avea tendinta de a zambi la toti trecatorii. Numai ca zambetul sau se lovea de fete plictisite si reci. Avea impresia ca toti il dispretuiesc. Simtea o stare de anxietate si in acelasi timp il cuprinsese o ameteala teribila. Isi amintea de prima tigara fumata in liceu si starile erau comparabile. Se simtea drogat si il fulgera ideea pentru clipa ca fusese drogat. "Acea femeie...". Nu isi mai termina sirul gandurilor caci vazu negru in fata ochilor. Auzea voci in jurul lui. Simtea raceala caldaramului si vedea in ceata persoane agitate. O sirena, o cascada de culori, o femeie si apoi negru. Tacere absoluta. Nu se putea misca si nu isi simtea picioarele. Incerca sa isi miste mana dar totul era in zadar. Intuneric total.


-Domnule! Ma auziti,domnule?
Ar fi vrut sa spuna da insa corzile vocale nu il ajutau. Era intr-un salon. Albul varului ii deranja privirea si mirosul de spital ii dadea o senzatie de voma.
-E bine acum, domnule. O sa va reveniti in cateva minute.
Vocea care il asigura ca isi va reveni i se parea rupta din alta lume. Ar fi spus multumesc pentru incurajari dar nu iesi decat o miscare fara zgomot a buzelor.
-Revin imediat la dumneavoastra. Mai am si alti pacienti.
Setea il chinuia si ar fi vrut sa strige dupa asistenta.
-Apa.
Nimeni nu era insa acolo sa ii auda dorinta. Se simtea uitat chiar daca asistenta il parasise de cateva clipe. Ii era foarte sete si capul il durea cumplit. Vederea ii reveni aproape complet si putu vedea clar ceasul imens din salon. Era ora 14:20. Gandul ca fusese drogat ii reveni. Sirul gandurilor se lega iarasi. Cine era acea femeie? Acea umbra ce ii purta de grija in schimbul unei nopti de amor?
-V-ati revenit, domnule.
-Apa, te rog. Imi e foarte sete.
-Imediat, domnule.
Putea vedea acum clar cui apartinea vocea aceea cristalina si era uimit de frumusetea ei. Avea un zambet superb si se citea pe chipul ei bunavointa si placerea de a-si multumi pacientii. Se intorsese cu apa ceruta.
-Ati avut o cadere de calciu, domnule. Se mai intampla din cauza stresului.
-Te rog spune-mi Robert. "Domnule" suna mult prea oficial.
-Chiar asa si este, domnule. Sunt asistenta dumneavoastra pentru cateva ore. Deci e destul de oficial pentru mine.
Ostilitatea raspunsului il dezarma complet la momentul acela. In alte conditii ar fi incercat sa caute si o alta versiune a raportului dintre pacient si asistent. Dar acum era destul de slabit si se rezuma la raspunsul ei.
-Aveti sa anuntati pe cineva ca sunteti aici? Vreo ruda, sotie?
Sotia...chiar daca inca era casatorit legal ea ar fi fost ultima persoana pe care ar fi anuntat-o. Exista posibilitatea sa se bucure ca il vizita la spital. Rude nu isi mai aducea aminte sa aiba. Rupsese toate legaturile acum ceva vreme si nici nu avea de gand sa le reinnoiasca. Realiza ceva ce ii dadu fiori. Era singur. Singur, singurel.
-Nu...poate doar asistentul meu sa il anuntati. Marius.
-Pe domnul Marius l-am anuntat deja. Cat timp ati fost in ambulanta ati pomenit doua nume. Gabriela si Marius. Mi-am permis sa caut in agenda telefonului dumneavoastra unul dintre aceste nume si am gasit doar Marius.
-Gabriella? De ce am pomenit eu numele asta? Am o curiozitate. Se poate face aici la dumneavoastra un test de depistare a drogurilor?
-Cred ca da. Dar rezultatul nu stiu cat de repede vine.
-Vrei te rog sa intrebi? As dori un astfel de test.
-Un test? E cam ciudat.
-Te rog mult. E foarte important pentru mine.
-O sa intreb. Revin in cateva minute.
Asistenta se indrepta spre usa si el putea privi formele abia conturate in halatul alb. Avea forme frumoase. Nu era o femeie iesit din comun de frumoasa insa avea un aer ce facea barbatii sa suspine in urma ei. Un zambet superb menit sa omoare orice tristete din suflet si o voce ce ar fi putut linisti si un caine turbat cu calmitatea ce o emana.
In salon intra un barbat intre doua varste ce parea a fi doctorul. Spunem parea pentru ca avea un halat mai mult gri decat alb si o fata acra si lipsita de orice placere in ceea ce facea. Era plictisit si grabit. Singurul lucru care il trada doar ecusonul.
-Buna ziua. Am inteles ca a-ti cerut un test antidoping?
-Da.
-Stiti ca in cazul unei depistari cu droguri va trebui sa anuntam organele abilitate, nu?
-Poftim? Domnule doctor, eu nu am venit aici in urma unei doze sau ceva de genul.
Vreau doar un test antidoping.
-Eu v-am inteles foarte bine. Dar v-am spus si ce se intampla in cazul in care ve-ti fi depistat pozitiv. Sa stiti ca oricum starea dumneavoastra nu se datoreaza drogurilor. Va sfatuiesc ca in cel mai scurt timp sa faceti o serie de analize mai amanuntite. Caderea de calciu de acum se datoreaza cel mai probabil stresului dar nu strica sa faceti analizele.
-Stiti ceva? Lasati-o balta. Cat mai am de stat in spital?
-Doar cateva minute, maxim o jumatate de ora. Merg sa va scriu externarea.
-Multumesc.
Se gandea ca in cazul unei depistari pozitive cazul ar fi degenerat. Ce s-ar fi intamplat sa se afle la munca despre un posibil consum de droguri? Cine l-ar fi crezut ca nu a fost deliberat si ca o femeie ca Gabriella Rocco sa il fi drogat. Asistenta se intorsese cu biletul de externare.
-E gata. Iertati-l pe domnul doctor. E in tura de peste 24 ore si se vede oboseala. Sa va chem un taxi?
-Parca am inteles ca l-ati anuntat pe Marius.
-A,da. Uitasem sa va anunt ca domnul Marius a spus ca momentan nu va poate fi cu ceva de folos. E in timpul sau liber.
-Incredibil. Multumesc mult oricum, ati fost foarte amabila cu mine. Dar presupun ca si asta se datoreaza tot meseriei.
Devenise rautacios si nervos. Nu ii venea sa creada ca Marius il lasase balta in spital. Intotdeauna il considerase prieten mai presus de coleg. Dar de data aceasta isi aratase adevarata fata. Nu exista prietenie intre ei ci doar o relatie subordonat-sef. Asta il ranise foarte tare. "Cu ce ti-am gresit eu tie, Marius?" La intrebarea asta o groaza de ganduri ii inunda mintea. De parca o vana imensa cu greseli se revarsa in momentul acela. Isi aminti de cate ori il injosise pe Marius in relatiile cu ceilalti colegi. De cate ori nu incercase si reusise pe deplin sa isi arate superioritatea ierarhica cand nu era neaparata nevoie? De cate ori nu il deranjase cu vreo problema inchipuita din timpul lui liber? De cate ori nu ii "suflase" femeile de pe la petreceri si serate doar pentru ca el era seful? Toate astea le facuse inconstient, din dorinta de a fi sef. Intotdeauna se considerase sef si abia acum intelese ca purtarea de dictator ii crease nu un prieten, ci un dusman. Insa nu isi inchipuia cum ar putea fi viata lui daca nu ar mai fi sef.
-Faptul ca am fost amabila se datoreaza si meseriei mele. Dar imi pareti un om bun si sunt convinsa ca rolurile de ar fi inversate ati fi la fel de amabil cu mine.
Inocenta ei din acel moment il coplesi. Nimeni pana in acel moment nu ii spusese ca ar parea un om bun. Primise multe complimente dar unul ca acesta, venit din inima, niciodata nu ii fusese dat sa auda. O privi cu caldura cum se indrepta spre usa intredeschisa. Ea se intoarse si cu zambetul feciorelnic il ameti complet.
-Apropo, numele meu este Elena.
-Elena...