duminică, 1 noiembrie 2009

Capitolul IV

   Se urca in primul taxi ce il intalni si dadu soferului adresa. Il ruga ca pe traseu sa opreasca la o florarie dar revoca cerinta cand isi dadu seama ca nu mai avea portofelul. Pierduse portofelul, sau poate ii fusese luat. Nu era mare lucru caci nu obisnuia sa tina lucrurile de valoare in portofel. Il considera doar un accesoriu incomod. Suna pe drum la banca si ruga sa i se inchida toate tranzactiile cu card asta pentru a evita cine stie ce gaura nedorita in buget. Il agasa aglomeratia din trafic si isi dorea foarte mult sa ajunga acasa si sa se intinda in cada cu apa fierbinte.

-Cat e ceasul?
-Este 16:27.
-Cam in cat timp ajungem?
-Nu pot spune exact. E ora de varf. In mod normal am face cinci minute dar la ora asta e posibil sa facem si o jumatate de ora.
In mod ciudat nu recunostea absolut deloc imprejurimile. Totul i se parea schimbat si nu isi amintea sa fi avut vreodata drum pe soseaua pe care erau acum.
-Scuza-ma. Stau de aproape un an la adresa pe care ti-am dat-o. Si totusi nu recunosc nimic in jurul meu.
-Probabil nu folositi strada asta. Strada dumneavoastra este paralela cu aceasta.
-Aha, acum inteleg. Deci daca as merge pe jos as avea mai multe sanse sa ajung mai repede.
-Cred ca da.
-Uite cum facem. Mi-am pierdut portofelul in plimbarea mea la spital. Iti las ceasul ca si garantie si eu o iau pe jos. Ne intalnim la adresa pe care ti-am dat-o si acolo o sa iti platesc. In plus mai am nevoie sa imi faci un comision.
-Sper sa nu fie o inselaciune, domnule.
-Ai la tine un ceas de cateva mii. Crede-ma ca nu as avea cum sa te insel.
-Si daca as pleca cu ceasul fara sa ajung la destinatie?
-Nu stiu de ce dar am incredere in tine. Poate probabil din cauza ca ti-am notat numele, dragul meu George.Zambi vesel soferului si cobori grabit din masina.
"Cred ca pe aici as ajunge la destinatie." isi zise ganditor si o lua pe o alee intunecata. Cerul inorat si seara ce se lasa devreme in aceasta perioada a anului isi spuneau deja cuvantul. Afara era mai intuneric decat de obicei si aleea pe care mergea grabit parea o straduta de ghetou chiar daca se aflau in cel mai select cartier al orasului. Era vesel dar in acelasi timp ganditor. Se gandea deja ca ziua aceea ce parea perfecta la inceputul ei se dovedi a fi mai plina decat ultimul an intreg. Ii parea rau ca pierduse soarele dupa-amiezii si acum vremea se mohorase din nou. I-ar fi placut sa faca plimbarea pe jos pe bulevardul acela ticsit de oameni. In fata lui doi pusti sprijineau peretele. Isi dadeau aere de barbati si fumau amandoi din aceeasi tigara.

-Auzi, bai, asta in costum. Vrem si noi ceva de la tine.
Se gandi ca pustii astia meritau putina corectie insa nu era dispus sa le-o ofere tocmai acum. Nu ii era teama pentru ca avea cativa ani de judo in spate si altercatiile violente erau pe placul lui. Insa nu si atunci. Se simtea putin slabit si avea o foame teribila.
-Si ce ati vrea voi,bai,asta in jeansi?
-E smecher tipu'. Face pe durul cu noi.
-Baieti, ce-ar fi sa sprijiniti peretele ala in continuare si sa ma lasati sa trec?
-Un dur. In costum. Daca ne dai si noua banii pe care ii ai la tine poate te lasam sa treci.
-Poate? Bani...nu prea am la mine pentru ca mi-am pierdut portofelul. Poate ne intalnim mai tarziu si va dau o bere. Ce spuneti de asta? Mai tarziu fiind peste vreo cativa ani cand ve-ti fi si voi majori. Si acum, lasand gluma, lasati-ma sa trec.
-Tu nu ai priceput cred. Treci doar daca platesti.
Nu avu timp sa raspunda pentru ca simti in spate un picior bine plasat ce il facu sa se incline. In timp ce el discuta cu unul, celalalt se asezase strategic in spatele lui pentru a ii bloca orice cale de scapare. Incerca sa isi capete echilibrul dar un pumn in barbie il facu sa cada pe spate. In cadere se lovi usor cu capul de perete. Realiza ca pustii nu glumeau deloc. In momentul in care unul dintre ei se indrepta sa il loveasca ii secera piciorul de spijin si il dezechilibra in asemenea hal incat pustiul descrise un arc de cerc perfect in drumul lui catre pamant. Pana sa se dezmeticeasca celalalt Robert era deja in picioare pregatit sa primeasca atacul. In semiintunericul aleei observa in mana pustiului un cutit care ii suiera pe la ureche. Il lovi pe pusti cu piciorul si isi facu drum printre cei doi care inca nu reusise sa se adune de pe trotuar. O porni la fuga razand in hohote. Aducea cu un nebun ce facuse o treaba de care era mandru. Alerga pana ajunse in bulevardul pe care locuia. Taximetristul era deja acolo. Il saluta si ii facu semn ca se intoarce imediat. In cateva clipe cobori cu banii pentru a plati cursa incheiata prematur.
-Va simtiti bine,domnule? Pareti cam sifonat.
-Ei, draga George, se mai intampla in viata sa te sifonezi. Uite banii de cursa si o mica atentie pentru ca ai fost intelegator. Chestia cu sifonatul ti-o povestesc eu la o bere cand ne vom mai vedea.
-Ne vom mai vedea?
-Stii tu...munte cu munte, dar om cu om.
-Spuneati ceva de un comision.
-Era sa uit. Cat de imbecil pot sa fiu sa uit o asemenea chestie. Uite, mergi la o florarie, cumperi un buchet de trandafiri, si ii duci la spitalul de la care m-ai luat.
-Buchetul fiind pentru...
-Elena.
-Si cum o sa gasesc eu intr-un spital atat de mare pe aceasta Elena? Nu are si alt nume?
-Eu cred ca are, dar nu mi l-a spus. O sa o recunosti. La urgente o asistenta blonduta cu ochii albastri si un zambet fermecator.
-Sper sa o gasesc.
-Te descurci tu. Am incredere in tine. Ai un pix si o hartiuta?
-Poftim.
Scrise cat mai citet posibil :
"Pentru cel mai luminos zambet intr-o zi plina de nori.Robert"
-Asta e tot George. Si sper eu sa ne vedem la berea aia. Apropo te astept la ora 7:30 aici.
Se grabi sa plece si sa faca o baie fierbinte pentru a-si regasi linistea.
-Domnule,domnule...ceasul.
-Stii ceva? Pastreaza-l. Il meriti pe deplin.
Intra in apartament si se dezbraca din mers spre baie. Observa cu mare uimire ca atacul acela cu cutitul nu esuase in totalitate si ii atinsese putin bratul in eschiva sa. Era totusi o rana superficiala si putin dureroasa. "Am fost inferior unei femei, am esuat in afaceri, am lesinat si dus la spital, mi-am pierdut portofelul, cat pe-aci sa fiu jefuit, am fost taiat de cutit, am cunoscut o femeie superba. Mi-am uitat pana si masina la hotel. Doamne, ce zi!" Se aseza in apa fierbinte si simtea o imbratisare calda a apei. Capul nu il mai durea, gandurile il parasisera, viata parea ca isi reia cursul normal. Atipi pentru cateva clipe dar isi aminti ca la ora 8 se joaca cariera sa. Cea mai mare provocare totusi pentru o zi plina de peripetii. Si pana la urma ce se intampla daca nu reusea sa semneze contractul? Presedintele l-ar fi iertat si pentru asta. Nu facuse probleme in afara de absentele lui, de altfel motivate in fata presedintelui, la sedintele obligatorii. Singurele lucruri pentru care presedintele l-ar fi putut apostrofa erau extravagantele lui. Cheltuia banii cu o nechibzuinta care il facea de multe ori pe seful sau sa il dea drept exemplu negativ la intalnirile cu ceilalti angajati. Asta o stia de la Laurentiu care il mai informa cateodata despre ce se petrecea prin sedinte. De altfel pe Laurentiu il banuia ca ar fi informatorul presedintelui in legatura cu persoana lui. Il considera un personaj dornic de afirmare cu orice pret si era convins ca acesta ar trece peste orice cadavru pentru a urca in functie. Ura caracterele de acest gen. Iesi din cada si lua telefonul. Il suna pe Marius. Era destul de tarziu si acesta isi incheiase programul. Nu primi nici un fel de raspuns la apelul sau. Il macina ceea ce stia presedintele. Trebuia sa afle pentru a se putea apara in cazul unui esec. Si asta cat mai repede.
-Alo, salut Laurentiu!
-Salut, Robert!
-Poti sa imi spui si mie ce s-a mai intamplat astazi pe la firma?
-E groasa, Robert. Trebuie neaparat contractul ala semnat ca altfel iti face felul. A aflat ca inca nu e semnat.
-I-ai dat raportul?
-De ce esti asa rautacios, Robert? De cate ori ti-am acoperit eu spatele nici nu ai idee. Stiu ca ma banuiesti pe mine ca fac rapoarte catre cine e mai sus. Dar crede-ma, te inseli amarnic. Mai bine ai fi mai atent ce cresti la san.
-Nu stiai decat tu si Marius. Deci nu avea cine sa fie...Marius. El a fost.
-Esti istet, Robert. Dar s-ar putea sa fie un pic prea tarziu pentru revelatia ta.
Inchise telefonul fara a-l mai saluta pe Laurentiu. Abia acum isi dadu seama ca toate miscarile sale seful le stia de la Marius. Il macinase incet si cu grija, in asa fel incat revenirea lui sa fie imposibila. "Marius, Marius...Ce ai facut tu, Marius? Chiar ai impresia ca poti fi peste mine?"
Singura scapare era contractul. Tot ce cladise el pana acum se invartea acum in jurul unei bucati de hartie aparent usor de obtinut. Totusi stia ca celalalt jucator din toata aceasta tarasenie nu agreeaza ideea de a semna acea hartie. In jocul dintre el si Gabriella era o miza ce nu se rezuma doar la acel contract. Acea femeie ascundea un alt mister. Un mister ce el nu reusea sa il inteleaga pentru ca nu avea toate elementele.
"Cine e acea femeie care ma protejeaza? Si de ce a pomenit Gabriella de ea? Nu are sens.Gabriella, ce ascunzi tu oare in jocul tau? Ce urmaresti?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu