Capitolul IV

   Se urca in primul taxi ce il intalni si dadu soferului adresa. Il ruga ca pe traseu sa opreasca la o florarie dar revoca cerinta cand isi dadu seama ca nu mai avea portofelul. Pierduse portofelul, sau poate ii fusese luat. Nu era mare lucru caci nu obisnuia sa tina lucrurile de valoare in portofel. Il considera doar un accesoriu incomod. Suna pe drum la banca si ruga sa i se inchida toate tranzactiile cu card asta pentru a evita cine stie ce gaura nedorita in buget. Il agasa aglomeratia din trafic si isi dorea foarte mult sa ajunga acasa si sa se intinda in cada cu apa fierbinte.

-Cat e ceasul?
-Este 16:27.
-Cam in cat timp ajungem?
-Nu pot spune exact. E ora de varf. In mod normal am face cinci minute dar la ora asta e posibil sa facem si o jumatate de ora.
In mod ciudat nu recunostea absolut deloc imprejurimile. Totul i se parea schimbat si nu isi amintea sa fi avut vreodata drum pe soseaua pe care erau acum.
-Scuza-ma. Stau de aproape un an la adresa pe care ti-am dat-o. Si totusi nu recunosc nimic in jurul meu.
-Probabil nu folositi strada asta. Strada dumneavoastra este paralela cu aceasta.
-Aha, acum inteleg. Deci daca as merge pe jos as avea mai multe sanse sa ajung mai repede.
-Cred ca da.
-Uite cum facem. Mi-am pierdut portofelul in plimbarea mea la spital. Iti las ceasul ca si garantie si eu o iau pe jos. Ne intalnim la adresa pe care ti-am dat-o si acolo o sa iti platesc. In plus mai am nevoie sa imi faci un comision.
-Sper sa nu fie o inselaciune, domnule.
-Ai la tine un ceas de cateva mii. Crede-ma ca nu as avea cum sa te insel.
-Si daca as pleca cu ceasul fara sa ajung la destinatie?
-Nu stiu de ce dar am incredere in tine. Poate probabil din cauza ca ti-am notat numele, dragul meu George.Zambi vesel soferului si cobori grabit din masina.
"Cred ca pe aici as ajunge la destinatie." isi zise ganditor si o lua pe o alee intunecata. Cerul inorat si seara ce se lasa devreme in aceasta perioada a anului isi spuneau deja cuvantul. Afara era mai intuneric decat de obicei si aleea pe care mergea grabit parea o straduta de ghetou chiar daca se aflau in cel mai select cartier al orasului. Era vesel dar in acelasi timp ganditor. Se gandea deja ca ziua aceea ce parea perfecta la inceputul ei se dovedi a fi mai plina decat ultimul an intreg. Ii parea rau ca pierduse soarele dupa-amiezii si acum vremea se mohorase din nou. I-ar fi placut sa faca plimbarea pe jos pe bulevardul acela ticsit de oameni. In fata lui doi pusti sprijineau peretele. Isi dadeau aere de barbati si fumau amandoi din aceeasi tigara.