Capitolul VI

Gabriella se ridicase mladios de la masa. Vorbea si se plimba prin încăperea luxoas descoperindu-și mai, mai mult sau mai puțin voluntar, trupul perfect. Filosofa despre viață, datorie, dăruire. Lui îi era greu să se concentreze și să rețină șirul interminabil de sintagme și aforisme folosite de femeie în încercarea ei de a-și demonstra teoria. Avea dreptate. Robert nu o contrazisese nici o clipă. Viața fiecărui individ este formată din momente de prostituție. El era pierdut parcă in visare. O privea dar nu o vedea. Își fixase un punct în spatele ei și urmărea cu deosebit interes acel punct. Simți o mână rece pe ceafă si apoi urmele unui sărut timid. Buzele ce il atinsese erau moi si catifelate. Sărutul se repetă prelungit si coborî înspre gât. În acel moment se trezi din reverie. Avea in minte o singură intrebare “Ma prostituez sau nu?”. Mana femeii ii mangaia pieptul si desfacuse camasa aproape de tot. El se intoarse incet, strangand mana ei in palma lui fierbinte. Privea corpul descatusat de matasea halatului. Raspunse la sarut incercand sa guste fiecare sentiment. Mintea se chinuia cu sentimente de intrigare amestecate cu dorinta carnala. Stia ca masculul din el va invinge. Se ridica in picioare si cuprinse intr-o imbratisare pasionala talia de viespe a Gabriellei. Mainile ei alergau frenetic pe spatele lui si buzele li se contopeau intr-un sarut pasional. O saruta pe gat si cobori incet spre sanii excitati la maxim. Desfacu cu mare pricepere sutienul si elibera sanii ce se dovedira a fi la fel de frumosi si fara sustinere. O dezbraca incet si de restul hainelor si ii acoperi trupul cu sarutari gingase. Se juca muscand-o incet. Fara sa realizeze erau deja in patul imens din dormitor. Isi uitase cu desavarsire gandurile. In acele momente o iubea, o dorea, o diviniza. Gabriella invata repede ce ii place lui Robert si stia sa insiste cu sarutarile si mangaierile in punctele sensibile aducandu-l pe culmile placerii. Il saruta, il mangaia, isi infigea unghiile in spatele lui. Amandoi se pierdusera intr-o contopire perfecta. Mainile mangaiau fiecare particica a trupurilor si buzele cautau flamande locurile sensibile. Erau pierduti in erotism si in visare. El nu crezuse vreodata ca pot exista astfel de sentimente si le traia la cea mai inalta intensitate. Timpul se scurgea intr-o alta dimensiune si se masura in momente de placere. Lipsiti de vlaga dar inca plini de dorinta adormira unul in bratele celulalt de parca erau impreuna de la inceputurile timpurilor.

Capitolul V

   George, taximetristul, era deja prezent in fata casei de cateva minute bune. Robert isi arunca privirea pe geam si il observa pe sofer cum asteapta rabdator in masina lui. "Omul asta are ceva rabdare." . Cobori treptele in graba si urca in masina cu un aer plictisit. Nu mai avea chef de intalnire cu acea femeie ce ajunsese sa ii dea fiori dar imprejurimile il obligau. Toate intalnirile obligatorii pe care le onorase in viata lui ii creeau o stare de nervozitate. Nu ii placea deloc sa fie constrans in a face ceva. Libertatea actiunilor, fara obligatii morale sau sociale, era foarte apreciata de catre Robert. Isi facuse multi dusmani doar din pricina asta. Genul lui de persoana este facut pentru a te agasa prin reactii exact in momentele in care te astepti mai putin. Nu era un prieten model, nu era un exemplu de om monden, nu era omul care sa faca pe plac altcuiva. Egocentrismul lui era evident. Cu toate aceste defecte stia insa sa fie omul pe care ti-l doresti la o petrecere pentru ca lumea roieste involuntar in jurul lui. Atragea snobii si ignorantii, de altfel o majoritate coplesitoare a societatii in care traim, asa cum lumina atrage gazele noaptea. Stia ca straluceste in mijlocul lor si asta ii conferea o anumita aura speciala. Intotdeauna se considerase special.
-Ai inteles unde e hotelul?
-Il cunosc bine, domnule.
-Sper sa ajungem la timp.
-Fara nici un fel de problema.
Masina rula cu o viteza mai mare decat dupa-amiaza si Robert simtea o usoara ameteala, de parca se invarteau intr-un cerc. Ziua ce era aproape pe sfarsite il obosise cumplit. Nu isi mai amintea de o zi asa de plina de la moartea tatalui sau. Atunci se intamplase acea ruptura cu rudele si implicit cu mama lui. Isi amintea ca si atunci fusese la un pas de a fi internat. Lesinase dar isi revenise inainte de a ajunge pe patul de spital. Incerca acum sa isi aduca aminte ce provocase acea ruptura intre el si ceilalti membrii ai familiei. I se parea distractiv si de-a dreptul pueril motivul de la care pornise acea cearta. Ordinea jerbelor. Asta il deranjase pe el la momentul acela. Tatal sau fusese un om respectat, fara prea multa cultura, insa isi castigase respectul si locul in societate datorita integritatii si a puterii de munca. El il considerase intotdeauna pe Robert un razvratit impotriva ordinii sociale. Ca o reciprocitate prosteasca fiul isi acuzase tatal de mai multe ori de faptul ca executa fara sa gandeasca. Acum, in acel taxi, isi dadea seama ca el, fiul, gresise. O lacrima aluneca rece pe obrazul sau. Ar fi vrut sa poata sa ii spuna cat il iubea si cat il respecta cu adevarat. Ar fi vrut sa ii dovedeasca faptul ca se insela cand il considera un pierde-vara si ca tot ceea ce intreprindea aveau un scop precis. Chiar daca se remarca printr-o putere de a visa mai mare decat a majoritatii, pragmatismul nu il parasea niciodata. Stia sa fie practic si acum realiza ca aceasta calitate o mostenise de la tatal sau.