marți, 27 octombrie 2009

Capitolul III

Petrecere, sotia altuia, sex. Semana cam cu jumatate din intalnirile la care participase de cand era in firma. Totusi inseamna ca acea femeie era sotia unei persoane cu mare influenta in firma. Sau poate era ea insasi cu mare influenta in firma. Era un pic prea complex pentru gandirea lui la momentul acela. Isi privi ceasul, 12:45. In graba lui de a parasi intalnirea uitase pana si de masina si se trezi acum brusc din ganduri pe bulevardul aglomerat. Nu se mai plimbase pe acel bulevard ca pieton de multa vreme. Uitase de placutele plimbari printre oamenii de rand. Realiza ca statutul si banii il purtase fara voia lui in alte lumi. In lumi separate de acea agitatie cotidiana unde grija zilei de maine se citea fara mare greutate pe chipurile oamenilor. El nu avea acea grija a zilei de maine. Asta il facea o persoana calma si mereu cu zambetul pe buze. Uitase cum e sa stai la coada pentru un hamburger cu teama de a nu consuma intreaga pauza de masa, cum e sa fii ignorat de chenerul din cafenea scarbit de locul de munca, cum e cand alergi dupa autobuz si soferul iti inchide usa doar pentru a face haz de tine. Uitase se pare aceste lucruri marunte care iti macina rabdarea si politetea. Era coborat acum parca din o alta lume. Gandurile ii zburau aiurea si avea tendinta de a zambi la toti trecatorii. Numai ca zambetul sau se lovea de fete plictisite si reci. Avea impresia ca toti il dispretuiesc. Simtea o stare de anxietate si in acelasi timp il cuprinsese o ameteala teribila. Isi amintea de prima tigara fumata in liceu si starile erau comparabile. Se simtea drogat si il fulgera ideea pentru clipa ca fusese drogat. "Acea femeie...". Nu isi mai termina sirul gandurilor caci vazu negru in fata ochilor. Auzea voci in jurul lui. Simtea raceala caldaramului si vedea in ceata persoane agitate. O sirena, o cascada de culori, o femeie si apoi negru. Tacere absoluta. Nu se putea misca si nu isi simtea picioarele. Incerca sa isi miste mana dar totul era in zadar. Intuneric total.

Capitolul II

Masina sport aluneca pe sosea intr-o goana nebuna. Caii putere faceau un zgomot teribil si nici un sofer nu se incumeta sa il urmeze in cursa nebuna. Si-ar fi dorit sa gaseasca un nebun ca el si sa se intreaca intr-o cursa infernala. Dar nu prea avea cine sa se incumete la asa ceva. Stia ca avea cea mai puternica masina din oras si nici chiar organizatorii de curse ilegale nu il primise in cercul lor.

Opri cu scartait de roti in fata hotelului unde urma sa intalneasca pe cel ce tinea la momentul acela fraiele carierei lui. Stia bine ca de acest Rocco depinde tot ce realizase pana la momentul acela. Faptul ca era vicepresedinte la una dintre cele mai mari companii din tara se datorase si providentei. Fusese de multe ori omul potrivit la locul potrivit si fara a-si incalca vreodata principiile primise sprijinul neconditionat al colegilor si superiorilor. De data aceasta presedintele insa nu il mai ierta. Isi fortase norocul anuntand ceva ce nu depindea de el.
-Buna ziua,domnule.E un Ferrari?
-Buna.Ai timp sa iti dai seama pana il duci in parcare. Zambi cald baiatului ce se ocupa cu parcarea si intra grabit in holul hotelului.
Se indrepta grabit catre restaurant si observa pe hol pe colegul cel mai destoinic in ale vanzarilor.
-Salut, Robert. Ce te aduce pe aici?
Nu stia daca sa ii spuna ca abia acum se intalnea cu Rocco. Ar fi putut sa ii spuna presedintelui si nu stia cat de multe aflase Laurentiu de la colegii din firma.
-Ce te fastacesti asa? Stiu bine ce ai facut Robert. Stai calm, te sustin asa cum ai facut-o si tu de atatea ori. Numai ca de data aceasta s-ar putea sa o dai in bara. Nu stiu cum o sa iesi din asta.
-E chiar asa grav?
-Nu as putea spune grav. Doar ca iesit din comun. Si o sa ai o surpriza teribila. Laurentiu rase usor si il batu pe umar prieteneste.
-Stii ca imi plac surprizele.
-Am impresia ca esti in intarziere putin, dragul meu Robert.
-Sfertul academic.
-Nu stiu cat o sa tina sfertul asta academic. Nu cu ....Te las sa te duci. Multa bafta.
Se grabi catre restaurant si se opri ganditor in fata receptionerei.
-Buna ziua, domnule. Sunteti asteptat la masa sase.
Receptionera il cunostea bine. Era una dintre cuceririle lui si o companie obisnuita in camera lui cand venea la acest hotel.
-Buna Carmen. Arati fabulos astazi.
-Multumesc, dar sa pastram limitele bunului simt, domnule. Stiti bine ca imi sunteti dator si nu cred ca voi uita curand ultima intalnire.
Robert habar nu avea ce se intamplase la ultima lor intalnire. Bautura isi facuse pe deplin efectul si nici macar cand fusese acea ultima intalnire nu mai stia.
-O sa ma revansez eu cumva, candva.
-Cu siguranta. Numai ca nu stiu daca va mai fi un candva.
-Negociem...
-Mai bine v-ati pastra talentele de negociator. O sa aveti nevoie.
Lui Robert i se paru foarte ciudat. Toata lumea stia cine e acest Rocco si nimeni nu i spunea nimic. Doar aluzii ciudate si zambete misterioase. In suflet i se strecura o umbra de nesiguranta si mintea incepea sa isi puna intrebari ciudate. Se simtea ca la prima negociere si asta nu il avantaja deloc.

joi, 15 octombrie 2009

Capitolul I

   Se intampla dupa multa vreme sa mearga singur in pat. Ploaia il deprima si parca era hotarata sa nu ii dea pace o vreme indelungata. Vremea il tintuia seara in casa si asta il facea sa isi piarda mintile. Pana acum isi alungase gandul despartirii prin noptile petrecute in cluburi si barurile rau famate. Nu refuza scandalurile iscate in aburii alcoolului si nici femeile aburite bine dornice de aventuri de o noapte. Fara sa vrea, in ultima perioada, isi creease un anumit renume de Cassanova. Ii placea sa se joace cu sentimentele femeilor mai slabe de inger si asta ii dadea o incredere deosebita in propria persoana. Cei din cercul lui aflase de curand de ispravile lui. Era considerat un barbat serios foarte preocupat de cariera, asta pana cand un sot mai zelos isi puse in cap sa ii zdrobeasca reputatia. E adevarat ca si el ii zbdrobise sotului nu numai reputatia, ci si fata intr-o altercatie care ii aduse un proces interminabil. De curand hotarase sa lase deoparte toate aceste lucruri lumesti si sa plece intr-o calatorie fara destinatie, in cautarea spiritualitatii pierdute. Il tinea pe loc doar interdictia de a parasi tara si o anumita femeie. Era destul de ciudat sa se gandeasca la o singura femeie cand prin patul lui circulase in ultimul timp mai multe femei decat ar avea drept cliente un medic ginecolog. Prezenta lui era de ajuns sa aprinda femeile din incapere si culmea avea un succes nebun la femeile nu tocmai singure.

miercuri, 14 octombrie 2009

Intro

Incep prin a va ura un sincer "Bun venit!" pe aceasta pagina. Imi doresc sa va satisfac interesul si placerea de a citi. Pentru ca publicarea unei carti in Romania este aproape nula in cazul lipsei fondurilor, imi propun sa va captez atentia prin intermediul acestui blog. Voi incerca sa postez un foileton on-line, creatie proprie.
Sper ca timpul petrecut in compania personajelor mele sa fie o placere si o desfatare.
Lectura placuta!